„Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” (Amos 3:3)

     Rețeta pentru o căsnicie fericită a lui Benjamin Franklin (unul dintre fondatorii SUA și poate cea mai cunoscută personalitate din istoria SUA) se cuprindea în următoarele cuvinte: „Ține-ți ochii larg deschiși înainte de căsătorie și pe jumătate închiși după aceea!” Un motiv principal pentru care multe căsnicii sfârșesc prin divorț este acela că vedem numai ce vrem să vedem. Și chiar dacă am văzut greșeli evidente care știam că vor distruge relația, i-am permis inimii să zădărnicească planurile minții și a gândirii: „Lasă că se va schimba după ce ne căsătorim!” Dacă astăzi ai trecut cu vederea un lucru, mâine nu mai ai dreptul să te plângi de el! Deci dacă ești înțelept, vei face următoarele două lucruri, înainte să iei decizia de a te căsători: 1) Discută pe față ce vei accepta și ce nu vei accepta în relația voastră. Aceste lucruri se numesc factori determinanți. Lucruri precum: insultele, infidelitatea, consumul de alcool, mânia, capriciile, achiziționarea de bunuri pe care nu vi le permiteți. Dacă ai impresia că e dureros să te desparți de cineva acum, așteaptă și ai să vezi cum va fi după ce te căsătorești, când mai sunt poate și copii la mijloc, sau plata creditelor bancare, și familia extinsă! Amintește-ți cuvintele Scripturii: „Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” 2) Dacă nu sunt îngrijorări cu priviri la anumite impedimente, dar de fapt îți este teamă de necunoscut, folosește-ți credința în Dumnezeu pentru a micșora prăpastia dintre îndoielile tale și pacea pe care ți-o dorești. Nu inventa motive ca să nu fi dedicat! Nu căuta cu lumânarea defectele din celălalt. Pentru că Dumnezeul tău este „Minunat, Sfătuitor, Dumnezeu tare…”, dă-i în rugăciune „Minunatului Sfetnic” (vezi Isaia 9:6) șansa de a te călăuzi în alegerea relației. Nu uita: Dumnezeu a instituit căsătoria! Deci, când te căsătorești după voia lui Dumnezeu, poți ajunge pe crestele înalte ale fericirii omenești!

„Gustă viața cu nevasta pe care o iubești… pe care ți-a dat-o Dumnezeu…” (Eclesiastul 9:9)

     Ca o relație să fie reușită, ambele părți trebuie să fie dedicate total relației. Vom trece acum în revistă alte motive pentru care poate ne este teamă să ne dedicăm: 1) Gândește-te dacă ai sentimente adevărate pentru persoana cu care te întâlnești, sau doar îți ocupi timpul până când va apărea o persoană mai bună. Cu alte cuvinte, fii cinstit cu tine însuți, pentru că fericirea ta depinde de asta. 2) Discută cu potențialul soț (sau cu viitoarea soție) despre fricile tale specifice. Un scriitor ne sugera următoarele: „Mă tem că vei încerca să mă schimbi”; „Mă tem că nu îmi vei fi supusă”, „Dacă mariajul eșuează, poate îmi iei banii și mă lași sărac!” „Poate îmi vei restricționa prea mult din timpul meu cu prietenii.” „Poate îmi vei cere prea multă atenție” etc. Trebuie să-ți împărtășești sentimentele în mod sincer și să ceri păreri și reacții cu privire la îngrijorările tale. 3) Încearcă să stabilești un interval de 30 de zile în care să nu ai nicio legătură cu interesul tău romantic, și să constați cum ți se pare viața fără el sau ea. Unele relații din care lipsește dedicarea sunt pur și simplu de complezență, așa că evaluează-ți sentimentele dincolo de inconvenientele pe care trebuie să le suporți. Conveniența este o temelie slabă pentru o căsnicie! 4) Reanalizează-ți așteptările. Nu aștepta ca soțul sau soția să-ți împlinească toate nevoile din viață. De exemplu, dacă ai nevoie de adrenalină și aventură (care se manifestă prin dorința de a face sporturi extreme: nautice, terestre sau aeriene), găsește-ți prieteni cu care să te bucuri de asta și fii fericit că soția ta este credincioasă, iubitoare și că se bucură de cascadoriile tale. Și încă un gând: în fiecare dintre noi, există un gol pe care numai Dumnezeu îl poate umple! Și când o face, vom pretinde mai puțin de la soțul sau soția noastră, și vom învăța să fim mai dedicați.

„Isus a zis: …Cei doi vor fi un singur trup.” (Matei 19:5)

     Cuvântul „a se dedica” înseamnă „a se lega, a se obliga, a se angaja, a promite.” Și pentru unii dintre noi, acest cuvânt evocă imagini ale servituții, constrângerilor și pierderii libertății. Într-un cuvânt, ne sperie! Mulți oameni prețuiesc prea mult independența și autosuficiența lor și prin urmare, unii dintre ei pot deveni mai reticenți față de dedicarea într-o relație care presupune smerenie și preocupare față de părerea celuilalt. Biblia spune să „nu facem nimic din duh de ceartă… ci, în smerenie” să ne privim soțul sau soția mai presus de noi înșine (vezi Filipeni 2:3-4). Cei care nu se dedică relației de căsătorie doresc să mențină relația fluidă și flexibilă, astfel încât să poată rămâne în relație sau să poată ieși din relație când doresc. Partenerul care dorește dedicarea în căsnicie consideră o astfel de relație ca fiind frustrantă și fără viitor. Așadar, ce trebuie să faci, dacă ești reticent față de dedicarea în căsnicie? Cel puțin aceste două lucruri: 1) Fii cinstit față de tine însuți în privința fricilor, sentimentelor și motivațiilor. Psalmistul David a spus: „Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă dar să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu!” (Psalmul 51:6). Să observăm faptul că înțelepciunea vine când ești cinstit referitor la ce se petrece înăuntrul tău. Care sunt amintirile tale despre căsnicia părinților tăi, și cum te-a afectat relația lor? Ai observat aceleași tipare de comportament din partea ta sau din partea viitorului partener, referitor la relații? 2) Recunoaște că poate ai jucat și tu un rol, chiar și acela de facilitator al comportamentelor urâte, în prăbușirea unei relații trecute. Acum, te-ai schimbat? Ești dispus s-o faci? În acest caz, iată promisiunea lui Dumnezeu față de tine: „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:18-19) Așadar, tu poți avea o căsnicie reușită cu ajutorul lui Dumnezeu!

„Încotro vei merge tu, voi merge şi eu…” (Rut 1:16)

     Unul dintre cele mai fascinante versete despre dedicare din Sfânta Scriptură este cel ce redă cuvintele lui Rut adresate Naomei: „Nu sta de mine să te las şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge şi eu; unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu.” De ce ne este teamă să ne dedicăm total, într-o relație de căsnicie? 1) Din teama că vom pierde controlul: „De ce să renunț la independență?” 2) Din teama de a trăi în lipsuri: „Dacă X îmi ruinează averea?” 3) Din teama de a nu corespunde: „Dacă nu pot să-i împlinesc așteptările?” 4) Din teama de singurătate: „Dacă mă părăsește?” 5) Din teama de a nu suferi: „Am tot fost rănit și nu vreau să sufăr din nou!” Și atunci, ce faci? În zilele noastre, răspunsul este „căsătoria neoficială” (sau „concubinaj”, „uniune consensuală”) – dar așa ceva nu este după voia lui Dumnezeu. A trăi împreună cu cineva fără a te căsători e ca și cum ai închiria o locuință în loc de a cumpăra una. Dacă e necesară vreo reparație în casa închiriată, chiriașul poate părăsi locuința și să-și caute alta. Dacă e necesară vreo reparație la casa lor, proprietarii (care s-au gândit mult și s-au rugat pentru decizia cumpărării casei) fac tot posibilul să-și protejeze investiția. Un studiu despre coabitare a scos la iveală faptul că aproape 20% din cuplurile care au trăit împreună înainte de logodnă au sugerat divorțul în timpul căsniciei lor. În cuplurile care nu trăiseră împreună, procentajul a fost la jumătate – circa 10%. Contrar părerii pe care ai putea-o avea, cei care se joacă și trec de la o relație la alta nu experimentează fericirea de durată. Pe când cei ce se dedică lui Dumnezeu, și unul altuia, experimentează o stare plină de satisfacții sau chiar fericire pe termen lung. Așadar, fii dedicat legământului de căsătorie până la moarte!

„Petru și-a adus aminte de vorba… ‘te vei lepăda de Mine de trei ori!’” (Matei 26:75)

     Biblia ne spune că, după ce s-a lepădat, „Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.” (Matei 26:75). Ce ne mântuiește pe noi? Faptele noastre bune? Nu, ci credința noastră în Hristos. Sfânta Scriptură ne asigură: „Prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9). Așa putem înțelege mai bine cuvintele adresate de Hristos lui Petru: „Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta…” (Luca 22:32) Când ai credință în Dumnezeu, te poți redresa. Când vine vorba de harul lui Dumnezeu, nu există limite. Petru s-a lepădat de Hristos – nu o dată, ci de trei ori. Poate că e și povestea ta! Nu a fost un moment de care Petru să fi fost mândru, ci o experiență în urma căreia a ajuns să fie mai puternic. Când cineva păcătuiește grav, noi spunem că „s-a ars” sau „s-a fript.” Ori, când ceva s-a ars, tot ce rămâne este cenușa. Dar noi aparținem unui Dumnezeu al restaurării, care scoate o „cunună împărătească din cenușă” (Isaia 61:3). Dacă l-ai fi văzut pe Petru jurându-se că nu-L cunoaște pe Domnul, l-ai fi ales să fie pastorul bisericii tale? Nu cred! Dar Dumnezeu l-a ales! Și El l-a făcut capul Bisericii Noului Testament. Noi le spunem oamenilor: „Nu intrați în necazuri”, „Nu păcătuiți!” – și sunt sfaturi bune: Dumnezeu nu dorește ca noi să păcătuim. Dar ar trebui să le spunem și: „Nu vă jucați cu păcatul, pentru că vă compromiteți veșnicia. Iar când cădeți (pentru că se va întâmpla, cu siguranță), întoarceți-vă la Dumnezeu! Doar El vă poate restaura, și vă poate folosi eșecul ca să vă întărească!”

„Domnul a zis: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.” (Luca 22:31)

     Domnul Isus a știut că Petru se va lepăda de El, și – cu toate acestea – l-a chemat să-i fie ucenic, și i-a spus: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:31-32). Greșelile pe care le faci și necazurile pe care le creezi în general, nu au loc la întâmplare, ci prin alegere. Cu toate acestea, ele nu te plasează dincolo de harul lui Dumnezeu! Secretul victoriei este să-L lași pe Dumnezeu să-ți folosească greșelile pentru a te dezvolta, și să nu-l lași pe Satan să le folosească pentru a te distruge. Să remarcăm cuvintele: „Satana v-a cerut…” Satan dorește să recupereze ce a pierdut – pe tine. Când ai îndoieli, pentru că el are puterea de a te doborî, tu îți pregătești terenul pentru eșec. Ai văzut cum trece grâul prin procesul treieratului? Nu e o imagine prea drăguță… Și când la fel se întâmplă și în viața ta, nu te simți bine. Așadar, dacă Petru, unul dintre ucenicii aleși personal de Hristos, a putut să cadă, cu atât mai mult ți se poate întâmpla și ție. Și atunci, ce crezi că vrea Domnul să împlinească prin asta? Poate că viața ta este „cu susul în jos” acum, dar dacă te întorci la Dumnezeu, El poate face ceva frumos din ea. Și încă un gând: Domnul Isus i-a mai zis lui Petru: „Eu M-am rugat pentru tine.” Da, și astăzi, Domnul Isus Se roagă și pentru tine! Citim în Sfânta Scriptură că: „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos Cel neprihănit.” (1 Ioan 2:1). Deci, dacă ai căzut, Domnul Isus te va ridica și te va restaura – dacă vrei, și-L lași!

„Ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace.” (Proverbele 3:2)

     Până în anul 2030, unul din cinci oameni va avea 70 de ani sau mai mult. Asta înseamnă aproximativ 20% din populația lumii. Milioane dintre noi vor trăi cel puțin 100 de ani. Când a fost întrebat la aniversarea vârstei de 80 de ani cum se simte că a atins această vârstă, președintele Dwight D. Eisenhower a răspuns: „În orice caz, e mai bine așa decât cealaltă variantă!” Anita Bogan a murit în 2007, la o vârstă foarte înaintată: 106 ani. În necrologul ei publicat în Los Angeles Times scria: „Binecuvântată cu sănătate bună și o minte sănătoasă, Bogan și-a petrecut cea mai mare parte a bătrâneții făcând tot ce și-a dorit, având o atitudine tenace, specifică omului care nu înțelege ce legătură are bătrânețea cu viața ei. În anii care au urmat vârstei de 80 de ani, ea a creat o fundație non-profit prin care a construit case de bătrâni, a deschis o florărie, a jucat zilnic golf, a mers în croaziere pentru a-și sărbători zilele de naștere și a inspirat nenumărați oameni. La împlinirea vârstei de 100 de ani, Consiliul local al districtului Kern a declarat „Ziua Anita Bogan.” Prin atitudinea ei față de viață, Anita a schimbat percepția celor din jur despre bătrânețe.” Biblia nu ne promite numai o viață lungă, ci și o viață de calitate. „Fiule, nu uita învăţăturile mele şi păstrează în inima ta sfaturile mele! Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace.” (Proverbele 3:1-2). „Începutul înţelepciunii este frica de Domnul şi ştiinţa sfinţilor este priceperea. Prin mine ţi se vor înmulţi zilele şi ţi se vor mări anii vieţii tale.” (Proverbele 9:10-11) Secretul bucuriei în procesul îmbătrânirii este relația profundă cu Dumnezeu și o viață trăită conform principiilor Sale!

2

„Frica de Domnul lungeşte zilele…” (Proverbele 10:27)

     Te neliniștește cumva gândul că vei îmbătrâni? Dacă așa stau lucrurile, e timpul să-ți reanalizezi sistemul de valori. Pentru Dumnezeu, conținutul este mai important decât ambalajul! Și pentru a te împăca cu ridurile de pe chipul tău, tu trebuie să te împaci cu El. La urma urmelor, nu numărul zilelor din viața ta contează, ci calitatea trăirii din zilele vieții tale. Prima minune a Domnului Isus a fost transformarea apei în vin. Să vedem ce a spus gazda de la ospățul de nuntă: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun… dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.” (Ioan 2:10). M-aș bucura ca aceasta să fie și povestea vieții tale. Nu trebuie să suferi de gerascofobie (frica de îmbătrânire), ci să continui să lupți, să crești și să mergi înainte. Ascultă cuvintele pline de putere și de încurajare ale lui Caleb, care avea 85 de ani când a spus (spicuiesc din Iosua 14:8-13): „Eu am urmat în totul calea Domnului Dumnezeului meu… Moise a jurat şi a zis: ‘Ţara în care a călcat piciorul tău va fi moştenirea ta pe vecie, pentru tine şi pentru copiii tăi… Acum iată că Domnul m-a ţinut în viaţă, cum a spus. Sunt patruzeci şi cinci de ani de când vorbea Domnul astfel lui Moise, când umbla Israel prin pustie, şi acum iată că azi sunt în vârstă de optzeci şi cinci de ani. Şi astăzi, sunt tot aşa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg în fruntea voastră. Dă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea… Iosua a binecuvântat pe Caleb… şi i-a dat ca moştenire Hebronul.” Asta se numește „să îmbătrânești cu har”!

„Da, n-au încetat… să întărâte pe Sfântul lui Israel.” (Psalmul 78:41)

     Biblia ne spune despre poporul Israel: „De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie! De câte ori L-au mâniat ei în pustietate! Da, n-au încetat să ispitească pe Dumnezeu şi să întărâte pe Sfântul lui Israel. Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui…” (Psalmul 78:40-42). Iudeii au provocat în mod continuu răbdarea lui Dumnezeu și I-au îndurerat inima în pustie. În ce fel? Ignorându-L… și limitând ce putea și voia El să facă pentru ei și prin ei. Și noi facem la fel, când nu recunoaștem și nu folosim darurile pe care ni le oferă El și ideile creative pe care le-a pus în mintea noastră. Dumnezeu vrea să spargi tiparele propriului tău trecut, ale problemelor și limitărilor tale personale. Una dintre modalitățile prin care poți să faci lucrul acesta este să fii deschis ideilor noi, locurilor noi și oamenilor noi. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Lărgeşte locul cortului tău şi întinde învelitoarele locuinţei tale! Nu te opri! Lungeşte-ţi funiile şi întăreşte-ţi ţăruşii! Căci te vei întinde la dreapta şi la stânga…” (Isaia 54:2-3). Să reținem verbele imperative „lărgește”, „întinde”, „lungește” și „întărește.” Creativitate înseamnă capacitatea de a te lăsa învățat. Așadar, ești o persoană care poate fi învățată? Pe o piatră funerară erau gravate cuvintele: „A murit la 40 de ani și a fost îngropat la 80.” Dacă nu continui să înveți, să crești și să-ți dezvolți gândirea, asta poate fi și soarta ta! Poate spui: „Dar eu nu sunt o persoană creativă din fire!” Creativitatea nu este neapărat ceva cu care te naști; ea vine în urma dezvoltării darurilor oferite de Dumnezeu și a ocaziilor pe care El ți le scoate în cale, de-a lungul vieții. Așa că, n-ai vrea să spargi tiparele? Doar așa vei reuși!

„Eu voi veni încet pe urmă… la pas cu copiii…” (Geneza 33:14)

     În zilele noastre, există tendința în rândul unor părinți de a încerca să-i facă pe copii să crească prea repede. Îi grăbesc să treacă de pragul copilăriei și îi aruncă prea devreme în tumultul adolescenței. Aceasta este concluzia la care a ajuns Dr. David Elkind, psiholog în domeniul problemelor de dezvoltare, care a denumit acest fenomen cultural „sindromul copilului grăbit.” El apare atunci când părinții își încurajează copiii să se comporte ca niște adolescenți, cumpărând truse de machiaj pentru fetițele preșcolare, permițând prieteniile între fete și băieți din pre-adolescență, tratându-i pe copii mai mult ca pe niște adulți, așteptându-se ca aceștia să facă alegeri la nivelul adulților, îmbrăcându-i de la case de modă, și mai ales, expunându-i la filmele deocheate de la televizor și de pe Internet. Cu ani în urmă, părinții înțeleseseră necesitatea unei treceri sigure și ordonate prin etapa copilăriei. Existau indicatori culturali care defineau vârstele la care comportamente și activități specifice erau considerate potrivite sau nepotrivite. Astăzi, acești indicatori au dispărut sau au fost mult ajustați în jos. Și lucrul acesta poate reprezenta o mare greșeală. Când te porți cu copilul tău ca și cum ar fi deja adult, devine o provocare să stabilești limite pentru comportamentul lui de adolescent din viitorul apropiat. Cum poți stabili ora de culcare, de exemplu, pentru un adolescent de 13 ani care a fost învățat să se considere adult? Pe scurt, „sindromul copilului grăbit” îi privează pe copii de copilărie și îi plasează într-un program care este în detrimentul sănătății lor mentale și fizice. Dacă ești înțelept, vei urma afirmația făcută de Iacov către fratele său, Esau: „Eu voi veni încet pe urmă… la pas cu copiii”.