„Da, mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.” (Iov 13:15)

     Astăzi vom vorbi despre încrederea în Dumnezeu, în ciuda circumstanțelor, iar exemplul pe care-l vom folosi este Iov. Istoria lui sună cam așa: capitolul 1, Iov este unul dintre cei mai bogați oameni din generația sa. Capitolul 2, el pierde totul, inclusiv sănătatea, averea și copiii. Iar în capitolul 42, el este din nou pe primul loc. Ai vrea să știi ce s-a întâmplat de la capitolul 3 până la 41? Dacă da, trebuie să citești cartea lui Iov și să afli cum a avut totul, a pierdut totul, a recuperat totul și a ajuns să aibă de două ori mai mult decât a pierdut! A avut Iov întrebări fără răspuns? O mulțime. A trecut prin suferință? Da, la o intensitate greu de imaginat. Dar Iov nu și-a schimbat niciodată părerea despre Dumnezeu, iar Dumnezeu nu Și-a schimbat niciodată părerea despre Iov! Acest verset rezumă cel mai bine atitudinea lui Iov: „Da, mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.” Dacă acum ești blocat într-un loc pe care nu-l înțelegi, nu renunța – nici la Dumnezeu, nici la tine. Când nu-ți înțelegi circumstanțele și simți că sunt mai mult decât poți suporta, bazează-te pe această mare promisiune biblică: „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.” (Isaia 26:3-4) A te încrede în Dumnezeu nu înseamnă că El îți va răspunde la toate întrebările, ci că El îți va da „pacea desăvârșită”, indiferent de circumstanțe. Încrederea în Dumnezeu nu înseamnă că nu te vei lupta, ci că El îți va da „tărie veșnică”. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine este: continuă să te încrezi în Dumnezeu, iar El te va ajuta să treci peste orice!

„Lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.” (Romani 11:29)

     Când Dumnezeu ne dă un dar spiritual, El nu-l ia înapoi și „nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută”. Iar dacă Dumnezeu nu regretă, nici nouă nu trebuie să ne pară rău! Apostolul Pavel scria: „Chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi ca să nu fii ispitit şi tu. Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos. Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşală singur…” (Galateni 6:1-3) Când un frate sau o soră în Hristos se rătăcește, Biblia ne spune ce-avem de făcut: să-i confruntăm cu dragoste, să-i mustrăm și să-i sfătuim cu blândețe, și să-i acoperim. Biblia spune: „dragostea acoperă o sumedenie de păcate.” (1 Petru 4:8) Acum, cuvântul „a acoperi” nu înseamnă „a ascunde”; înseamnă a oferi un loc de adăpost și de restaurare, unde este posibilă refacerea. Este restaurarea cuiva un lucru neplăcut? Da, mai ales dacă respectiva persoană i-a rănit pe alții și a adus rușine familiei lui Dumnezeu. Dar aici este cheia: acea persoană este în continuare în familia noastră spirituală! Lumea se uită la noi să vadă cum gestionăm acest lucru. Dacă îi alungăm pe aceia dintre noi care se împiedică și cad, de ce ar apela lumea la noi pentru ajutor? Domnul Isus a vindecat un orb punându-i noroi pe ochi și spunându-i să meargă să se spele în scăldătoarea Siloam. Cât de departe era scăldătoarea? Nu știm. Dar știm că el avea nevoie de cineva care să-l țină de mână și să-l ducă până la scăldătoare, și vederea i-a fost redată. Înțelegeți ideea? Asta am fost chemați și noi să facem!

„Noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui…” (Efeseni 6:12)

     Nașterea din nou aduce o nouă luptă între duhul tău reînnoit și trupul tău nenăscut din nou, care încă tânjește după vechile dorințe și se agață de vechile porniri. Apostolul Pavel ilustrează acest conflict astfel: „Noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit totul.” (Efeseni 6:12-13) Câștigătorul unei lupte este cel care rămâne în picioare până la final. Așadar, imaginează-ți o astfel de luptă, și vei avea idee cu ce ai de-a face în fiecare zi! Doi luptători își încep confruntarea, până când unul câștigă și celălalt pierde. Pentru a se pregăti, se antrenează ore întregi. Fiecare știe că are nevoie de două lucruri pentru a câștiga: forță și strategie. Dar mai au nevoie de ceva: determinare și rezistență. Și fiecare mai știe încă un lucru foarte important: să nu-și subestimeze niciodată adversarul! La fel este și pe tărâm spiritual; Biblia spune: „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă…” (1 Petru 5:8-9). Iată două adevăruri biblice pe care trebuie să le trăiești pentru a birui: în primul rând, nu încerca să-l învingi pe Satan cu propriile forțe – vei pierde! În al doilea rând, nu lăsa garda jos nici măcar pentru o clipă, altfel vei pierde. Pavel scrie: „Să nu lăsăm pe Satan să aibă un câştig de la noi, căci nu suntem în neștiință despre planurile lui.” (2 Corinteni 2:11) Așadar, așteaptă-te să lupți, și fii sigur că ai să câștigi, cu Domnul de partea ta!

„Voi sunteți sarea pământului… Voi sunteți lumina lumii…” (Matei 5:13-14)

     Domnul Isus ne-a lăsat două metafore cotidiene prin care să înțelegem clar cum vrea El să-L slujim și să-L reprezentăm în fiecare zi. Să ne uităm la fiecare dintre ele: 1) Sarea. Singurul lucru care poate amenința sarea este să stea într-o solniță până se umezește, își pierde puterea și nu mai poate fi presărată. Domnul Isus a spus: „Voi sunteți sarea pământului; dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.” (Matei 5:13) Așa că, nu este suficient să te bucuri de o predică bună și de idei bogate din citirea Bibliei; ci ești chemat să le împărtășești și să le presari și-n viața altora. 2) Lumina. În loc să te izolezi de lume, trebuie să luminezi lumea. Întunericul nu este o amenințare la adresa luminii; este locul în care lumina funcționează cel mai bine. Domnul Isus a spus: „Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” (Matei 5:14-16) Cuvântul „evanghelie” înseamnă „vestea cea bună”; într-o lume a disperării crescânde, ești chemat să aduci lumina Evangheliei celor care trăiesc în întuneric spiritual. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este imperativ: fii sare și lumină!

„Ce ai în mână?” (Exodul 4:2)

     Biblia ne spune că Domnul l-a întrebat pe Moise: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un toiag.” Domnul a zis: „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ, şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe. Moise fugea de el. Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna şi apucă-l de coadă.” El a întins mâna şi l-a apucat, şi şarpele s-a prefăcut iarăşi într-un toiag în mâna lui.” (Exodul 4:2-4) Apoi Dumnezeu l-a instruit pe Moise să se întoarcă în Egipt și să-i spună lui faraon să-i elibereze pe copiii lui Israel. „Ia în mână toiagul acesta cu care vei face semnele.” (vers. 17). Toiagul acesta reprezenta siguranța lui: îi oferea siguranță fizică împotriva animalelor sălbatice; îi oferea stabilitate financiară – oile sale erau activul său financiar. Toiagul îl identifica, de asemenea, pe Moise ca păstor. Această experiență a marcat sfârșitul unui anotimp din viața lui și începutul altuia. Toiagul pe care Moise l-a aruncat fusese folosit pentru a păzi oile, dar cel pe care l-a luat urma să fie folosit pentru a despărți apele Mării Roșii și pentru a conduce poporul lui Dumnezeu în Țara promisă. S-ar putea ca Dumnezeu să-ți ceară anul acesta să arunci ceea ce reprezintă siguranța și identitatea ta… Nu-ți fie teamă, fă-o! Ceea ce vei primi va fi mai important decât orice ți s-a cerut să renunți. Singurul mod în care îți găsești noua identitate este să renunți la cea veche. Singurul mod în care îți vei găsi siguranța în Hristos este să abandonezi valorile umane de care te agăți. Aruncă deci orice se interpune între tine și Dumnezeu!

„Ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” (2 Timotei 2:2)

     Care este scopul tău în viață? Supraviețuirea, succesul, succesiunea? Unii dintre noi suferă de „sindromul raței”: la suprafață părem calmi, dar pe dedesubt vâslim sau pedalăm cu furie. Ne gândim: „Mă bucur că oamenii din jurul meu nu știu cât de multe lucruri nu știu!”, și îi ținem la distanță, sperând să nu afle niciodată. Nu așa vrea Dumnezeu să trăiești. El este sursa forței și înțelepciunii tale. Psalmistul David a scris: „Domnul este sprijinitorul vieţii mele. De cine să-mi fie frică?” (Psalmul 27:1) Pe de altă parte, unii dintre noi luptăm pentru o formă egocentrică de succes care începe și se termină cu noi înșine. Filozofia noastră este „Ocupă-te de numărul unu sau de locul întâi!” Atunci când acesta este scopul tău, Dumnezeu nu-ți poate încredința succesul, deoarece motivele tale încalcă fiecare principiu din Cuvântul Său. Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare…” (Geneza 12:2) Atunci când intenția inimii tale este de a-i binecuvânta pe alții, Dumnezeu îți va binecuvânta eforturile. Domnul Isus a spus: „Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână.” (Ioan 15:16) O parte din planul lui Dumnezeu pentru viața ta este să transmiți către alții din ce ți-a încredințat El. Nu există succes de durată fără un succesor. De aceea, apostolul Pavel l-a învățat pe Timotei: „Ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine este: anul acesta dă mai departe (vezi Psalmul 78:3) „ce ai auzit, ce știi, ce ți-au povestit părinții tăi” despre Domnul!

„Iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi…” (Efeseni 4:32)

     Dacă vrei să începi noul an cu o conștiință curată și să ai o călătorie cu bagaje cât mai ușoare, renunță la vechile resentimente care te împovărează. Philip Yancey descrie iertarea ca fiind „un act nenatural”; scria el: „Nu găsești delfini care să ierte rechinii pentru că le-au mâncat tovarășii de joacă. Este o lume în care câinele mănâncă câinele… câinele nu iartă câinele.” Amărăciunea și ura vin în mod natural atunci când ai fost rănit. Iertarea este supranaturală și necesită harul lui Dumnezeu, dar amintește-ți că Domnul Isus a spus: „Dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.” (Matei 6:15) Gândește-te la asta: nu există nici măcar un singur motiv pentru care Dumnezeu să ne ierte vreodată păcatele, dar fărădelegile pentru care ne iartă în fiecare zi depășesc cu mult orice ni se va cere vreodată să iertăm noi părinților, soților, soțiilor și prietenilor. Biblia spune să ne iertăm „unii pe alții cum ne-a iertat și Dumnezeu pe noi”. Iertarea deschide ușile închisorii în care tu ești atât prizonierul, cât și temnicerul. Resentimentele nu numai că te izolează de oameni care ți-au fost odată prieteni, dar îți scurtează viața prin producerea unor enzime mortale care contribuie la o serie de afecțiuni fizice. Un bărbat i-a spus consilierului său: „Mi-aș dori ca fratele meu să vină la nunta mea, dar nu am mai vorbit de ani de zile!” Consilierul l-a întrebat: „Din ce motiv?” Făcând o pauză, bărbatul a răspuns: „Știu că pare ridicol, dar nici măcar nu-mi amintesc!” Distanțarea este rezultatul natural al unui duh neiertător; iertarea inversează această tendință, vindecând relațiile frânte. S-a dovedit științific că iertarea prelungește viața. Când discuți cu persoane care au trecut de pragul vârstei de 80 de ani, descoperi că au pace în suflet pentru că au învățat să ierte și să uite. Așadar, începe anul iertând!

„Aşadar să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră.” (Romani 14:19)

     Apostolul Pavel nu făcea niciun compromis când era vorba să se bazeze pe adevărurile fundamentale ale Scripturii. Dar când interveneau tradiții, opinii și preferințe personale, el spunea: „Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.” (Romani 14:5) Potrivit Legii lui Moise, a fi tăiat împrejur era totuna cu a fi parte din legământul dintre Israel și Iahweh. Așa că, atunci când credincioșii dintre neamuri s-au alăturat Bisericii Noului Testament, credincioșii evrei au insistat ca și ei să fie tăiați împrejur. Nu ca prunci, atenție, ci adulți fiind! Erau sinceri acești credincioși evrei? Cu siguranță! Dar erau sincer… induși în eroare! Atunci când această problemă a amenințat să dezbine Biserica, apostolii s-au întâlnit la Ierusalim, s-au rugat pe această temă și au emis următoarea opinie: „s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie…” (Faptele apostolilor 15:28) Ori de câte ori o tradiție sau o preferință personală devine egală cu autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu, am mers prea departe! Întrebare: Te-ai supărat vreodată pe cineva care nu este de acord cu tine în privința unui aspect neesențial de doctrină? Ai criticat pe cineva a cărui opinie diferă de a ta? Poate că, insistând asupra lucrurilor pe care să le faci și asupra lucrurilor pe care să nu le faci, de pe lista ta, ai uitat cel mai important element de pe lista lui Dumnezeu: să dai dovadă de dragoste. Domnul Isus a spus: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:35) Inimile noastre pot fi în unitate, chiar și atunci când mințile noastre nu sunt de acord. Putem merge mână în mână, chiar și atunci când nu suntem de aceeași părere! Așadar, să urmărim (cum spun adesea teologii): „În lucrurile fundamentale, unitate. În toate lucrurile, milă!”

„Dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” (Psalmul 37:24)

     Fiecare ocazie în viață vine cu o pereche de posibilități: posibilitatea de a reuși, posibilitatea de a eșua. Când vei ajunge la sfârșitul vieții, cele mai mari regrete ale tale nu vor fi legate de eșecurile tale, ci de ocaziile de care nu ai profitat, pentru că ți-a fost teamă de eșec. Așadar, iată câteva principii care să te ajute să-ți învingi teama de eșec: 1) Fii dispus să încerci ceva și să eșuezi în acel ceva. Și când se întâmplă, mărturisește-le oamenilor. De ce? Pentru că așa descoperi că eșecul nu este fatal! 2) Găsește un proiect atât de mare, încât să nu-l poți face fără ajutorul lui Dumnezeu, apoi dedică-i-te! 3) Socializează cu persoane puternice. Observă cum își asumă ei riscuri fără să se teamă. A vedea și a imita este o modalitate excelentă de a învăța. 4) Modul prin care învățăm să facem pași mari prin credință este de a face pași mici în credință. Complimentează o persoană pe care n-o cunoști. Oferă-te voluntar pentru o sarcină suplimentară la serviciu. Abate-te de la drumul tău pentru a ajuta pe cineva în nevoie… 5) Declară război perfecționismului! În loc să aștepți până când poți face ceva perfect, fă tot ce poți și spune-ți: „Deocamdată atâta pot, data viitoare va fi mai bine!” 6) Teme-te și ascultă de Dumnezeu în orice situație. Nu-ți vei învinge niciodată în totalitate temerile, dar le poți diminua astfel încât să aibă mai puțin control asupra vieții tale. Și iată o promisiune din Scriptură pe care să te sprijini: (Psalmul 37:23-24) „Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.”

„Ridicându-şi ochii, au văzut o ceată de ismaeliţi venind… se duceau în Egipt.” (Geneza 37:25)

     Dacă Avraam și Sara ar fi fost dispuși să mai aștepte puțin, Isaac s-ar fi născut și promisiunea lui Dumnezeu s-ar fi împlinit. Dar ei au devenit nerăbdători… și în consecință a apărut pe lume Ismael. Unul dintre numele date lui Dumnezeu în Scriptură este „Răscumpărătorul”, deoarece El poate răscumpăra greșelile noastre și le poate transforma în experiențe de învățare; El poate transforma dezastrul pe care îl facem, în minunea de care avem nevoie. A fost nevoie de trei generații, dar Dumnezeu a transformat dezastrul făcut de Avraam în minunea eliberării de care avea nevoie Iosif! Destinul lui Iosif era să fie conducător al Egiptului și să-și salveze familia și națiunea în vreme de foamete. Dar, pentru că frații săi îl dușmăneau, l-au vândut ca sclav „unei cete de ismaeliți”… Aceștia erau descendenții lui Ismael, născut din Avraam și Agar, servitoarea Sarei. Și unde se duceau acești ismaeliți? În Egipt! „Ridicându-şi ochii, au văzut o ceată de ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător şi smirnă, pe care le duceau în Egipt… au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă şi l-au vândut cu douăzeci de sicli de argint ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt.” (Geneza 37:25, 28). Așadar, greșeala lui Avraam a devenit miracolul nepotului, Iosif… Deci, lucrurile nu se termină decât atunci când spune Dumnezeu că se termină! El poate transforma dezastrul pe care l-ai făcut în trecut într-o minune de care ai nevoie în viitor. Iar acea minune nu te va binecuvânta doar pe tine, ci și pe alții. Și poate că acei alții vor fi din propria ta familie, la fel ca în cazul lui Iosif…