„Acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu…” (Filipeni 3:8)

     Experiențele pe care le-ai avut înainte de a-ți încredința viața lui Hristos, inclusiv lucrurile pe care le regreți, pot fi răscumpărate și puse în valoare. Înainte ca Pavel să-L întâlnească pe Hristos pe drumul Damascului, viața lui fusese dedicată studiului Legii Vechiului Testament: „sunt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, evreu din evrei; în ceea ce priveşte Legea, fariseu; în ceea ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană.” (Filipeni 3:5-6) Privind în urmă, este posibil ca Pavel să fi considerat că anii săi de studiu ca fariseu au fost irosiți. Dar Dumnezeu l-a pregătit pe Pavel ca să le arate evreilor că Hristos a fost împlinirea Scripturilor Vechiului Testament pe care el le cunoștea atât de bine. Este ușor să cădem în capcana de a crede că Dumnezeu nu începe să lucreze în viețile noastre până în ziua în care Îl cunoaștem pe Hristos ca Mântuitor. Scriptura spune că El „ne-a cunoscut mai dinainte”, ceea ce înseamnă că ne-a ales și ne-a pregătit cu mult înainte să-L cunoaștem (vezi Romani 8:29-30). Psalmistul David spune că Dumnezeu a scris toate zilele vieții sale înainte ca acestea să existe (vezi Psalmul 139:16), iar acest lucru este valabil și pentru tine. Dumnezeu este la lucru în viața ta în moduri de care nu ești conștient! Chiar și atunci când ești incapabil să-L vezi la lucru, Dumnezeu este întotdeauna activ în tine, înfăptuind buna Sa plăcere. Cine spune asta? Biblia: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13) Credința transformă întrebarea „Lucrează Dumnezeu?” în declarația plină de credință: „Dumnezeu lucrează!”

„Chiar Satana se preface într-un înger de lumină.” (2 Corinteni 11:14)

     În capitolul 11 din 2 Corinteni, apostolul Pavel ne dezvăluie patru moduri în care Satan lucrează ca un maestru al falsului. În primul rând, el oferă un mântuitor fals: „Căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.” Astfel, deși există religii care vorbesc despre Isus, ele nu Îl predică pe Hristosul creștinismului. În al doilea rând, Satan prezintă slujitori falși: „Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos… Nu este mare lucru dar dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor.” (2 Corinteni 11:13,15). În al treilea rând, Satan aduce cu sine sfinți contrafăcuți: apostolul Pavel îi identifică pe acești frați falși ca fiind cei care par a fi fratele sau sora ta, e o aparență… dar în realitate ei sunt dușmanii tăi! (vezi Galateni 2:4) În al patrulea rând, Satan ne oferă o mântuire contrafăcută. Pavel a spus: „chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!” (Galateni 1:8). Aici nu este vorba neapărat despre faptul că unii creștini sunt unelte ale diavolului, ci mai degrabă că acei creștini firești par, cel mai adesea, neprihăniți… Dumnezeu poate distinge un păcătos de un sfânt, iar tu îi vei găsi pe amândoi atât în biserică, cât și în afara ei. Și acesta este un lucru bun, deoarece expunerea constantă la predicarea Bibliei este cea care îi schimbă pe oameni. Domnul Isus nu a pretins niciodată că Biserica ar fi perfectă, și nici noi nu ar trebui s-o facem… Conștientizarea acestor adevăruri nu ar trebui să ne facă să avem un sentiment de îndreptățire sau de judecată. Mai degrabă, ar trebui să ne facă „paramedici ai harului” și ai milei lui Dumnezeu, și să ne determine să fim mai dedicați lui Hristos!

„În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica.” (1 Ioan 4:18)

     Când eram foarte mic și spuneam un cuvânt urât, părinții mă amenințau că-mi vor spăla gura cu săpun! Ei bine, dacă frica este o emoție paralizantă, atunci credința în dragostea necondiționată a lui Dumnezeu pentru tine este ca un antidot! Prea mulți pun carul înaintea boilor… Credem că Dumnezeu ne acceptă în funcție de dragostea noastră pentru El, și nu în funcție de dragostea Lui pentru noi. Biblia spune: „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi.” (1 Ioan 4:19) Dragostea lui Dumnezeu pentru tine nu se bazează pe performanța ta, ci pe performanța lui Hristos în numele tău. Când îți pui încrederea în Hristos, Dumnezeu te vede „în Hristos” (2 Corinteni 5:17) din acel moment. Vrei să știi cum te vede Dumnezeu în acest moment și în orice alt moment? „În Hristos”! Înseamnă asta că poți să nu te supui lui Dumnezeu și să scapi nepedepsit?! Nici vorbă! Sfânta Scriptură spune că „Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte… Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii…” (Evrei 12:6, 11) Dar mustrarea lui Dumnezeu nu este respingere! Este o dovadă a iubirii Sale necondiționate, nelimitate, neclintite, necâștigate și nemeritate față de tine. Dumnezeu nu te iubește mai mult în acele zile în care ești victorios, și mai puțin în acele zile în care ești înfrânt… Dragostea Lui pentru tine nu variază și nu oscilează! Așadar, cunoașterea acestui adevăr îți va stimula credința și îți va diminua frica!

„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot…” (2 Petru 1:3)

     A-L urma pe Dumnezeu înseamnă a duce la bun sfârșit ceea ce El te-a chemat să faci. Nu toți cei care încep cu bine termină cu bine. Ocazional, suntem șocați și întristați aflând că un slujitor al lui Dumnezeu a fost doborât de o problemă morală sau financiară. Apostolul Pavel scrie: „Luca, doctorul preaiubit, şi Dima vă trimit sănătate.” (Coloseni 4:14) Iar mai târziu, va scrie: „Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit.” (2 Timotei 4:10) Trei forțe sunt aliniate împotriva ta și nu se opresc niciodată: lumea, firea pământească și diavolul. Lumea va încerca să te toarne în forme cunoscute pentru a te învinge. Apostolul Pavel era conștient de aceste trei forțe când a spus: „eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus…” (Faptele apostolilor 20:24) Așadar, cere putere de la Dumnezeu ca să poți termina misiunea pe care ți-a dat-o El, și bucură-te de fiecare clipă. Cum poți să-ți termini misiunea cu bine? Tot Biblia îți oferă răspunsul: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa…” (2 Petru 1:3-5) Concluzie: termină-ți cu bine slujba încredințată de Dumnezeu!

„Să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care le dă adevărul.” (Efeseni 4:24)

     Înainte de a fi crucificat, Domnul Isus S-a rugat în grădina Ghetsimani. A simțit emoții intense… „A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.” (Luca 22:44) Atât de puternice au fost acele trăiri, încât S-a rugat ca paharul răstignirii să se depărteze de la El. Dar în acea noapte, Isus a rupt lanțurile emoțiilor supunându-Se voinței Tatălui Său, când a spus: „Facă-se nu voia Mea, ci a Ta!” (Luca 22:42) Nu numai că emoțiile pot fi stăpânite prin ascultare, dar ele se vor supune credinței. Emoțiile vor face ceea ce noi, prin credință, le ordonăm să facă. Psalmistul David a exclamat: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!” (Psalmul 103:1) David a ordonat sufletului său, centrul emoțiilor sale, să-L binecuvânteze pe Domnul. El credea că sufletul său și tot ceea ce este în el vor face ceea ce el a poruncit. Sentimentele pot fi transformate din dramă în binecuvântare. Apostolul Pavel credea că emoțiile negative pot și trebuie să fie dezbrăcate, iar emoțiile pozitive – îmbrăcate: „Să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care le dă adevărul.” (Efeseni 4:22-24). Și tot el spune: „Pacea lui Dumnezeu… să stăpânească în inimile voastre…” (Coloseni 3:15) Sfintele Scripturi arată clar că emoțiile pot fi supuse, și că voința poate răspunde puterii lui Dumnezeu și credinței, mai mult decât emoțiilor celor mai dramatice!

„Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea şi a vindecat pe cei bolnavi.” (Matei 14:14)

     Domnul Isus a dat dovadă de compasiune pe oriunde mergea. El ne-a învățat că trebuie să avem grijă de „cei foarte neînsemnați” dintre noi (Matei 25:40). Biserica Noului Testament a continuat „tiparul” Său prin eliminarea rasismului și a multor altor „isme”. Biblia spune: „Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.” (Galateni 3:28) A-L urma pe Hristos înseamnă a arăta compasiune față de toți oamenii, indiferent dacă îți place sau nu de ei. Ești chemat să practici compasiunea acolo unde lucrezi și unde trăiești. Jean Henri Dunant nu putea suporta vaietele soldaților care plângeau pe un câmp de luptă după ce fuseseră răniți, așa că acest filantrop elvețian a spus că își va dedica viața ajutorării lor în Numele Domnului Isus. Ca urmare, în anii 1860 el a înființat Crucea Roșie. De fiecare dată când o vezi, vezi o amprentă a lui Isus. Un pastor luteran din Germania pe nume Theodor Fliedner a învățat un grup de femei, în principal țărănci, să îngrijească bolnavii. Acest lucru a dus la dezvoltarea spitalelor în întreaga Europă și a inspirat-o pe Florence Nightingale să-și dea viața pentru a-i îngriji pe bolnavi. Părintele Damien, un preot belgian, a lucrat în Hawaii în secolul al XIX-lea și a pus bazele unui loc unde leproșii puteau fi iubiți și îngrijiți. În fiecare săptămână le spunea: „Dumnezeu vă iubește, leproșilor!” Apoi, după o vreme, s-a ridicat în picioare și a spus: „Dumnezeu ne iubește pe noi, leproșii!” Și a murit din cauza leprei… Isus a spus că fiecare act de bunătate față de cineva, inclusiv față de cei care nu-l merită, „Mie Mi l-aţi făcut.” (Matei 25:40) Așadar, urmează pilda Domnului Isus și a oamenilor care au practicat compasiunea!

„Când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. Și va fi ferice de tine…” (Luca 14:13-14)

     Iată cum își începe capitolul 14 evanghelistul Luca: „Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntaşii fariseilor ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape.” Cu acel prilej, Domnul a răsturnat una dintre cele mai prețuite tradiții religioase ale lor, spunându-le: „Când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească, dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.” (vers. 13-14) Fariseii considerau că orice era imperfect nu era potrivit pentru a reflecta sfințenia desăvârșită a lui Dumnezeu. Prin urmare, ei nu permiteau nimic defect sau întinat în preajma Templului. Mai mult, deoarece credeau că Templul fusese maculat de Roma, ei credeau că Îl pot onora pe Dumnezeu tratându-și casele ca pe niște mici temple. Faptul că Domnul Isus i-a spus acestui fariseu fruntaș, în mod intenționat, să invite ființe umane cu malformații și defecte în micul său templu sfânt, a fost ca o palmă dată în mod deliberat. Domnul Isus îl învăța să pună pe lista sa de invitați oameni ale căror defecte îl jigneau! Compasiunea lui Isus venea din dragostea Sa pentru toți oamenii, și din durerea Sa atunci când cineva nu era prețuit. În Scriptură, nu ni se spune niciodată că Isus a avut compasiune pentru cineva pentru că a meritat-o, ci pentru că avea nevoie! Nu ocoli ce a spus Isus! El a promis că vei fi binecuvântat în această viață și răsplătit în cea viitoare, atunci când vei arăta bunătate și compasiune celor care „n-au cu ce să-ţi răsplătească”! Ține minte acest lucru atunci când ești tentat să treci cu vederea pe cineva, pentru că are o anumită problemă care nu-ți place… Și învață să arăți compasiune fără să te uiți la fața omului!

„Cine iubeşte viaţa şi vrea să vadă zile bune să-şi înfrâneze limba de la rău…” (1 Petru 3:10)

     Limba ta are putere creatoare. Dacă te îndoiești de lucrul acesta, când vei critica pe cineva cu prima ocazie, observă-i expresia feței și reacția… Încearcă apoi să-i faci un compliment, și observă-i expresia feței și reacția. Dar să nu vorbim doar despre efectul pe care îl au cuvintele tale asupra altora, ci și despre efectul pe care îl au asupra ta. Biblia spune că atunci când îți folosești limba pentru a face binele, „te bucuri de viață și vezi multe zile bune…” Domnul Isus ne oferă o lămurire plină de putere a acestui lucru: „dacă va zice cineva muntelui acestuia: ‘Ridică-te şi aruncă-te în mare’ şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.” (Marcu 11:23) Ce a vrut să spună Mântuitorul? Că poți vorbi despre problema ta, sau poți vorbi cu Marele rezolvator de probleme despre problema ta. Te poți plânge cu privire la problemă sau te poți ruga pentru ea. Poți discuta despre ea dintr-o perspectivă umană, concentrându-te pe toate complicațiile ei, sau poți discuta despre ea dintr-o perspectivă divină, concentrându-te pe puterea lui Dumnezeu de a schimba circumstanțele. Tu îți poți consolida sentimentul de descurajare și disperare spunând lucruri de genul: „Problema este prea mare și nu se poate face nimic în privința ei!”… Sau poți să-I dai problema lui Dumnezeu și să spui: „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava…” (Efeseni 3:20). Când spui asta, nu numai că folosești puterea creatoare a Cuvântului lui Dumnezeu, dar îți folosești și limba în mod corect. Este gândul și Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

„Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.” (3 Ioan 2)

     Trupul tău este ca un „costum de pământ” care, în cele din urmă, va muri și va fi înlocuit cu un trup nou, celest, asemănător lui Hristos. Apostolul Pavel a spus: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut…” (2 Corinteni 4:7) Comoara, lucrul care contează cel mai mult, lucrul care va trăi pentru veșnicie, este sufletul tău. Apostolul Ioan a scris: „Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.” Cineva a estimat că organismul nostru conține suficient fosfor pentru a face 800.000 de capete de chibrituri, suficient zahăr pentru a face 60 de cuburi, suficientă sare pentru a umple 20 de lingurițe și suficient fier pentru a face un cui de 8 cm. Restul este doar praf și apă. Se spune că un băiețel a învățat la Școala duminicală versetul „Căci țărână ești și în țărână te vei întoarce.” (Geneza 3:19) Într-o zi, văzându-l că se uita cu atenție pe sub pat, mama sa l-a întrebat: „La ce te uiți?” El a răspuns: „Învățătorul meu de la Școala duminicală a spus că venim din praf și ne întoarcem în praf. Și nu pot să-mi dau seama dacă praful de sub patul meu vine sau pleacă!” Acum serios vorbind, întrucât trupul tău este vremelnic, iar sufletul tău este veșnic, trebuie să privești pe termen lung și să ai grijă de suflet! Hrănește-ți zilnic sufletul cu Cuvântul lui Dumnezeu. Întărește-l și îmbogățește-l petrecând timp în fiecare zi cu Dumnezeu în rugăciune. Descoperă talentele și comorile pe care El le-a pus în tine, și investește-le în Împărăția lui Dumnezeu. Data viitoare când cineva îți spune: „Ai grijă de tine!”, gândește-te nu doar la trupul tău, ci și la sufletul tău. Amin?

„Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Romani 2:4)

     Satan vrea să te convingă că greșelile tale sunt atât de grave, încât te descalifică în ochii lui Dumnezeu… deci nu ești demn de dragostea și harul Său, și ar trebui să-L eviți pe Dumnezeu cu totul. Nu-l crede! Ce-ai de făcut? Pune în practică următorii trei pași care duc la restaurarea spirituală: 1) Pocăința. Recunoaște-ți păcatul, renunță la el și încrede-te în sângele vărsat al Domnului Isus pentru a fi iertat. Dumnezeu te-a iubit când erai un păcătos… crezi că te iubește mai puțin acum, când ești unul dintre copiii Săi răscumpărați – chiar dacă ai greșit?! 2) Rambursarea datoriilor. Când acțiunile tale au rănit pe cineva, Domnul Isus îți spune ce să faci: „dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.” (Matei 5:23-24). Deci, dacă vrei să umbli în binecuvântarea lui Dumnezeu, urmează instrucțiunile Sale! 3) Refocalizarea. „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18) Când te concentrezi pe tine însuți și pe eșecurile tale, te uiți în oglinda greșită. Când te concentrezi pe Hristos și pe dragostea și harul Său neclintit față de tine, te uiți în oglinda potrivită. Și vei fi schimbat devenind imaginea pe care te concentrezi. Dar slavă Domnului că agentul schimbării nu ești tu, ci Duhul Sfânt care trăiește în tine! El va continua să lucreze în viața ta pentru a te face tot mai mult asemenea Domnului Isus!